Specialistii incearca de ceva vreme sa identifice cauzele reale ale slabelor performante politice. Dar se pleaca mereu de la premise false: nu au relevanta sofismele despre clasa politica inculta, oligarhica, decazuta pe baza studiului de caz doar al unuia singur ori al catorva politicieni lipsiti de competente, asa cum niciun "top ten" bazat pe notorietate nu va impune adevarate modele.
Valoarea nu presupune votul majoritatii, ci criterii profesionale. Motivele degringoladei politice sunt legate de resorturi intime ale personalitatii publice aflate intr-un mediu cu reduse posibilitati de influentare si reglementare. E nevoie insa de argumente.
S-a observat inca din antichitate natura duala a firii umane: regele provinciei Latio, Ianus, era reprezentat cu doua fete, una spre prezent, iar alta spre trecut.
Romanticii au ilustrat si ei ambivalenta personalitatii, in ea salasluind concomitent binele cu raul, intelepciunea cu nebunia, Nordul cu Sudul, intruchipate in Euphorion (Goethe), sau ingerul si demonul, ca la Eminescu. Mai larg ca sens e termenul "fiara".
Ingerul, la care a meditat Tolstoi, se incuiba in sufletul individului odata cu pasiunile pentru frumos si bine (kalokagaton), pentru intelepciune: "cerul instelat deasupra mea si legea morala in mine" (Kant).
Liderii nostri isi construiesc cariera cu grija, urca pe scara social-ierarhica, arareori si pe cea a virtutilor, castigand notorietate.
Inainte de reusita in alegeri, mai toti erau personalitati realizate, apreciate in grupurile lor. Odata impliniti politic, li se pare ca nu sunt destul de iubiti, ca societatea nu le este indeajuns de recunoscatoare, iar recompensa nu le e pe masura meritelor. Se grabesc sa aiba si putere si avere. Alaturi de inger, asa isi arata prima data coltii fiara.
Se intra in politica pentru a pune i