Majoritatea oamenilor cred ca politica este “curva”, eu nu cred. Daca nu este transformata, ea nu este, nu are de ce sa fie. Politica este un instrument prin care comunitatea isi alege optiunile de administrare a spatiului comun si statul gestioneaza prin alegerile acestei comunitati felul in care se va face aceasta administrare.  Intr-un cuvant, electoratul hotaraste CINE trebuie sa faca treaba pe o perioada agreata si legiferata, alesul comunitatii TREBUIE sa faca ceea ce a promis. Aici intervin doua probleme dificile, care complica ipoteza enuntata mai sus. Prima problema ar fi legata de comunitate, care reprezentata prin electoratul ei nu stie ce vrea, sau poate vrea lucruri care nu sunt posibile intr-o realitate existenta. A doua problema ar fi ca cel ales (singular sau plural) nu este capabil sa administreze problemele comunitatii, sau a promis mai mult decat realitatea o permitea. In aceasta clipa s-a terminat teoria! De aici incepe practica. Practica sustine ca STATUL trebuie sa previna aceasta situatie mincinoasa sau generata de incompetenta prin institutii care sa mentina echilibrul dintre promisiuni si respectarea lor. Un parlament trebuie sa aiba o opozitie care poate prelua guvernarea imbunatatind-o si o institutie de arbitraj, care tinand seama de lipsa de eficienta a celor alesi sa-le  intrerupa mandatul pentru o noua guvernare sau sa propuna noi alegeri. In Romania aceasta institutie de arbitraj se numeste Presedintia. Cand acest echilibru  nu functioneaza eficient intr-o  democratie liberala, lucrurile genereaza neincredere si indiferenta. Romania a devenit o democratie indiferenta.   Mai mult decat atat, jocul politic a fost transformat intr-un disputa peste capetele electoratului si nu in folosul lui. Din cauza democratiei indiferente, ascensiunea la treburile comunitatii a devenit o parodie silita, prin care competitorii genereaza false animozitat