Nu e vorba despre demiterea lui Boc sau suspendarea lui Traian Basescu, ci despre invataturile pe care acest popor nu le va extrage curand din experientele pe care le traieste.

Nu cred ca anihilarea dreptului si obligatiei alesilor de a vota in Parlament va oripila pe cineva. Majoritatea va fi ramas cu ideea bine infipta in intelect ca motiunea nu a trecut pentru ca nu... orice. Nu asta conteaza. Nu mai importa nici discursul lui Boc, faptuitorul a ceea ce trebuie, repetat la finit. Nu conteaza nici macar agresiunea tot mai evidenta a regimului Basescu.

Cel mai important lucru peste care ar trebui sa nu trecem prea usor este puterea fantastica a guvernarii Basescu - Boc de a indoi si de a supune vointele celor care, desi nu ii iubesc si nu sunt fericiti, au acceptat sa isi plece capul de frica. Sau din orice alt motiv or fi facut-o.

Un fapt paradoxal, trecut neobservat. Guvernul Boc, indiferent de numar, se afla in prezent in minoritate. El nu are sustinere majoritara in Parlament. Iar PD-L se gandeste si se comporta ca si cum ar fi cu adevarat in Opozitie. Acest singur fapt trecut fara a fi remarcat este suficient pentru a ne da seama cat de bine functioneaza manipularea pedelista. Tehnica politica perfectionata de Traian Basescu de a exista doar in Opozitie a fost transferata acum intregului partid.

Aceasta pozitionare in coltul minoritarilor aflati la Putere, al neputinciosilor care, totusi, conduc tara, este strategia perfecta pentru a scapa de responsabilitate. In ciuda "sustinerii" majoritare din Parlament, PD-L nu a facut timp de doi ani nimic. Dar a reusit mereu sa lase senzatia ca Opozitia i-a impiedicat mereu sa treaca legile prin Parlament sau sa impuna masurile anticriza. O tehnica facuta parca anume pentru acest popor, care este gata sa inghita orice infantilism pe post de scuza din partea celor care ii con