In continuarea articolelor sale,  dl Matei Visniec incearca sa ne convinga de superioritatea morala a stangii, in special cea franceza si inferioritatea profunda a dreptei anglo-saxone, bantuita de  consumerism, capitalism salbatec si profund superficiala. De asteptat si absolut nesurprinzator din partea unui intelectual francez de origine romana.   Pentru a raspunde la subiectele ridicate in articolul dlui Visniec, doresc sa trec in revista  impreuna cu cititorii acestui articol cateva amintiri istorice legate de moralitate, umanism si in special partizanat politic al stangii franceze. Partizanatul stanga-dreapta a fost conceput ideologic in tara ideilor, a dialogurilor si a teoriilor – cu sau fara sens – Franta. Contrar obiceiului marxist, adanc inradacinat pe meleagurile noastre, stanga nu a fost creata nici de ţaranimea (85%) majoritara, si nici de proletariatul urban (7%) minoritar. Stanga a fost creata de burghezia franceza, care cu mic si mare, aproxima 8% din a treia stare (tiers état). Pentru a concepe idei revolutionare trebuie sa ai in primul rand “burta plina”. Daca luam in considerare ca in secolul 18 veniturile burgheziei au crescut cu 440% fata de precedentul secol, e usor de inteles ca “grupurile de interese” nu sunt exact o inventie damboviteana a secolului 21. Ce vroiau acesti domni apartinand “caimacului” starii a treia? Pai, cel mai mult doreau sa devina starea a doua (deuxieme état). Adevarata stanga revolutionara franceza (de pe atunci) era reprezentata de Montagnards, care bineinteles erau schismatici, la fel ca reprezentantii partizanatului de stanga contemporan. Asadar, stanga istorica este compusa din Iacobini – Girondini = Iacobini Reformatori; Iacobinii Reformatori – Feuillants = Stanga clasica = Montagnards. Acum, de ce stanga si de ce Montagnards? Simplu, din clasica istorie a politicii, paradigma ei este mobila. Mai clar – scaunul de re