Se spune ca New Yorkul nu este America. Ieri am vrut sa aflu daca Bucurestiul este Romania. Probabil ca si aici lucrurile stau aproape la fel. Bucurestiul este Romania dar o altfel de Romanie. Cred ca poti afla “caracterul” unui oras studiind unele situatii neobisnuite prin prisma omului obisnuit, “sindicaliada” de ieri a fost o astfel de situatie.  Am sa incerc sa va descriu cateva instantanee bucurestene care pe mine m-au impresionat prin simplitatea lor si prin simplul fapt ca acest oras, cu toata mizeria si vremurile grele, evolueaza mult mai bine decat majoritatea noastra  o vedem in cotidian. Politistul Am ajuns pe la noua si cateva minute, exact cand intrau in Piata Victoriei o grupa galagioasa de politisti din Harghita care injurau de mama focului. Un politist bucurestean, postat la cativa metri de mine si cu care schimbasem “bineturi” cateva minute inainte, se intoarce cu spatele la ei cu o privire care spunea cam totul imi zice “astia nu’s politisti domle’,  sunt golani, fosti gardieni publici, cine dracu’ le-a dat uniforma? niste haimanale!“ Interesanta afirmatie, numai buna pentru a continua discutia infiripata. “Credeti ca nu trebuia sa se alature manifestatiei?” “Ba da, zice politistul dar fara injuraturi si fara povestile de acum doua saptamani de la Cotroceni”. “Vedeti dumneavoastra, continua politistul, mi-au scazut din salariu cu aproape 7 milioane, multi bani pentru mine. Nu 25% ci aproape 30 si ceva, si totusi stiu ca poate fi mai rau. Nevasta-mea lucreaza la privat, la fel de greu ca mine si castiga aproape jumatate din ceea ce castig eu, desi ea a terminat universitatea si eu nu.”  “Credeti ca o sa fie mai bine in curand?” Intreb eu incercand sa finalizez conversatia. Mult timp langa un politist poate sa-mi compromita prezenta in piata. “Nu, nu cred, dar sper, astia nu fac cine stie ce sa ne scoata din cacat dar nici ceilalti nu stiu pe ce lume