Din punct de vedere politic, asumarea raspunderii Guvernului pe Legea Educatiei este un gest absolut logic. Cabinetul Boc purdece la acest demers din pozitie si cu mentalitate de invingator, dupa ce de-abia a iesit cu bine din motiunea de cenzura.
N-a fost desigur vreo victorie glorioasa, ci una de strategie, asigurata prin eschiva, nu prin lupta, dar ramane o victorie si imediat dupa ea este foarte putin probabil ca o alta motiune de cenzura sa aiba alta soarta.
Apoi, prin aceasta asumare, PD-L face un cadou mult ravnit de catre UDMR: studiul geografiei si al istoriei in limba materna. Opozitia face mare caz de aceste prevederi care insa, privite la rece, dincolo de punctele electorale pe care le asigura pentru UDMR in fata propriului electorat, nu au cine stie ce importanta practica. Cred ca mai mult ar trebui sa ne intereseze ce invata elevii la cele doua discipline, nu in ce limba. De exemplu ar fi trebui sa ne intereseze cu mult mai mult ca elevii sa invete pe larg despre crimele comunismului, ceea ce nu se intampla, decat limba in care ar invata aceste lucruri.
Si, nu in ultimul rand, prin Legea Educatiei, care reformeaza in mare masura acest domeniu, guvernul Boc, specialist in reforme ratate sau neinitiate, isi pune o mica medalie pe reverul foarte golas al hainei reformiste. Legea aduce modificari salutare si de substanta la nivelul invatamantului preuniversitar. Pentru universitati ea este o veste cu mult mai putin buna.
Tot din punct de vedre politic si motiunea de cenzura pe care o pregateste Opozitia este logica. Ocazia nu poate fi ratata desi sansele sunt nule. Daca opozitia nu a reusit sa treaca o motiune populista dublata de presiunea strazii, ce sanse poate avea sa treaca o motiune pe o lege considerata reformista si pentru care UDMR se va bate chiar mai abitir ca PD-L. Daca era abile, PSD si PNL ar fi
