Am vazut tot felul de inregistrari, stenograme si filme cu diversi suspecti. De la caltabosul lui Remes pana la stenogramele axei Udrea - Cocos - Basescu, trecand prin "directivele" lui SOV catre proprii angajati, in Romania, toate inregistrarile aparute in presa nu au urmarit decat un singur scop: compromiterea celui expus. In niciun caz "stenogramele" nu au folosit Justitiei.
In schimb, de fiecare data cand in presa au aparut inregistrari, asa cum au fost si cele din cazul fugii lui Hayssam, de exemplu, s-a urmarit sa se faca un joc. Un film. De fiecare data "stenogramele" au lovit direct sau indirect acolo unde cel care le-a lansat a dorit sa isi subrezeasca adversarul. Aceasta e tara condusa din umbra, unde cine detine mai multe secrete despre celalalt are cu adevarat puterea. Nu mai conteaza decat lovirea sub centura a adeversarului.
Romania s-a dezvoltat, Dumnezeu stie cum atat de pervers, intr-un asemenea fel in care a ajuns ca detinatorii adevarului si, implicit, ai Puterii sa fie cei care isi au partenerul de viata - de afaceri, poltica sau orice altceva - la degetul mic. Serviciile secrete nici macar nu sunt principalul sau unicul pion in acest meci. Ele sunt printre altii. Aici intra oricine are acces la dosare, la inregistrari din cauzele proceselor, la serviciile secrete sau pur si simplu la aparatura necesara unor astfel de "actiuni".
Faptul ca insasi Udrea a aparut in presa acum cu niste inregistrari obscure din 2006 demonstreaza si mai bine teza. Nu cred ca exista cineva care sa fi scapat actiunii inregistrarilor - nici Basescu, nici Udrea, nici macar serviciile secrete, caci sunt convins ca si ei se inregistreaza intre ei, pentru a fi siguri ca nu tradeaza sistemul si pot fi tinuti astfel sub control.
Mecanismul e foarte simplu. Intr-o tara in care toti se stiu cu toti, unde fiecare a fost prieten la un
