De proşti ce au fost şi unii şi ceilalţi. Prostia puterii, adică a celor de la PDL, a fost că s-a făcut de rîs obligîndu-şi parlamentarii să nu voteze. Asta mi s-a părut culmea antiparlamentarismuluiu. Dacă pedeliştii se duceau la un film în loc să stea degeaba la Parlament şi să-i fluiere şi să-i tropăie pe colegii lor in opoziţie, parcă ar mai fi fost ceva. Fiindcă absenţa nu se pune. Dar cînd tu, Gicu parlamentar, ai interdicţie la vot, ca nu care cumva să votezi dinadins cu cine nu trebuie sau să nu greşeşti băgînd bilele în urne pentru cine nu era cazul, putem să închidem Parlamentul pentru băieţii şi fetele de la putere.

Acum, ca s-o luăm dinspre opoziţie, ar fi de înţeles de ce la moţiune au venit sindicalişti care au pichetat gardul Casei Poporului. Dar dacă tu nu eşti în stare să-ţi aduni voturi ca să treacă moţiunea, la ce dracu mai chemi şi lume ca să vadă cum ai pierdut? Aşa cum am văzut eu lucrurile, opoziţia s-a plîns că n-a izbutit să tragă spre ea membri ai partidelor din coaliţia de guvernămînt, ceea ce e o înfrîngere. Iar puterea şi-a dat singură peste mîini, ca nu care cumva s-o ia razna vreunii dintre reprezentanţii ei.

Moţiunea ar fi căzut oricum, cred, dar cînd cei care votează par un soi de papagali pentru cei care stau la locurile lor, iar cei care nu votează par papagali pentru cei care s-au dus la urne se alege praful şi de parlamentarism şi de pospaiul nostru de democraţie. Cînd în Parlament n-ai voie să votezi, prin consemn de la partid, ajungem la o democraţie de ziua a şaptea. Sau a şasea. Adică prost să fii şi parlamentar să ajungi, fiindcă oricum nu are importanţă.

Puterea se poate felicita că şi-a ţinut parlamentarii în hăţuri la moţiune. Dar opoziţia îi poate rîde şi ea în nas, cît se poate de lejer. În cazul de faţă, însă, băieţii şi fetele de la puterea de azi se joacă de-a hai sictir cu opoziţia, iar pedelişti