Aplauzele nu-i sunt străine, nici aprecierile şi laudele, dar nimic din toate acestea nu i-a atins sensiblitatea, modestia, nici pofta pentru creaţia plastică şi muzicală.
Un ghemuleţ de om, de o fragilitate care copleşeşte, uşor amestecată cu timiditate şi, uneori, cu jovialitate. Vorbeşte despre pasiunile ei în puţine cuvinte, atent cântărite, şi te invită să o explorezi prin intermediul picturii şi viorii ei. La 8 ani, Ioana-Victoria Nedelcu are atâtea de povestit despre expoziţii, scene muzicale, despre concursuri. Una îi este proaspătă în memorie şi foarte dragă. Este expoziţia vernisată la Filarmonica Oltenia de Zilele Craiovei, unde s-a bucurat să îşi aşeze lucrările alături de ale colegilor de la Cercul Junior Art, deschis de curând la Casa de Cultură Traian Demetrescu, dar şi să fie protagonista unui recital de vioară pe o scenă „atât de mare“, după cum o descrie eleva Liceului de Artă din Craiova.
Până aici, a trăit mari emoţii în unele din cele mai frumoase locuri ale ţării. A dus „Spectacolul culorilor“ la Ateneul Român, în 2009. A revenit acolo anul acesta cu „Sunetul culorilor“, dar după ce făcuse din tot sufletul un „Dar de iarnă“ la Palatul Şuţu.
„Cred că am avut mare noroc“, spune micuţa.
Blogger în miniatură
Pictura îi dă bucurie, vioara la fel, aşa că nu le-ar putea ţine departe una de cealaltă. Când nu este împreună cu ele la şcoală, în orele de studiu, pe scenă sau în preajma simezelor, se amuză teribil să creeze bloguri. Tatăl i-a fost pentru ele profesor. Calculatorul o ajută să ţină pasul cu informaţia, dar şi cu generaţia ei.
El nu-i mai face însă cu ochiul când, pe masa din sufragerie o aşteaptă zeci de culori, pe care le-a îmbinat în fericite imagini şi idei de atâtea ori. Aşa au prins contur lucrări precum „Şeful de trib“, „Fraţii jucăuşi“, „Fecioara cu pruncul“, „Castelul soare