Ioana, o mare fană a desenelor animate asiatice, are un ţel neobişnuit în viaţă: când va fi mare, vrea să se facă japoneză. Pictează cu sârg literele hiragana şi vrea să se mute în Japonia.

La înscrieri, printre oamenii mari, mai mult sau mai puţin obligaţi să înveţe expresii din limba Ţării Soarelui Răsare, s-a strecurat Ioana Alexandru, o fată de-o şchioapă, elevă în clasa a VII-a. Ea nu avea de gând să facă afaceri cu japonezii şi nici nu plănuia în viitorul apropiat vreo călătorie.

Desenele animate au convins-o să meargă să înveţe o limbă cu scriere şi pronunţie total diferite de cea latină. "Totul a început dintr-o joacă. Mă uitam la desene animate japoneze, la anime şi manga. Urmăream subtitrarea şi învăţam câte un cuvânt. Apoi o prietenă de-a mamei a văzut că-mi place şi mi-a adus un manual de japoneză", povesteşte Ioana cum a început să îndrăgească japoneza.

După liceu, studentă în Japonia

La început, mama Ioanei a crezut că e doar o joacă şi va trece repede. S-a mirat când a văzut că fiica ei ia totul în serios, când a văzut că pune mâna pe o pensulă şi că se apucă de pictat - imita scrierea în japoneză aşa cum văzuse la televizor şi pe internet. Aşa că, în decembrie, anul trecut, au început cursurile cu sensei, profesoara de limba japoneză.

De atunci stă toată ziua printre caracterele limbii japoneze. "E o limbă destul de grea, şi dacă nu exersezi zi de zi o poţi uita destul de repede. N-am ajuns încă la nivelul în care să pot spune că vorbesc fluent, însă dacă îmi vorbeşte cineva mai rar mă descurc. Japonezii vorbesc destul de repede", spune Ioana.

A mai fost un pas care a contribuit la naşterea unei adevărate pasiuni: ascultă muzică japoneză, citeşte cărţi semnate de autori din ţara din Extremul Orient. Mai mult, planul după terminarea liceului e bătut în cuie, va merge să studieze de