Oamenii nu vad, de fapt, atunci cand viseaza. Vederea este dependenta de accesul luminii in ochi si stimularea retinei, ceea ce nu se intampla atunci cand inchidem ochii. Conform unei teorii, visele ar veni din amintiri.
La o astfel de intrebare a raspuns Robert O. Duncan, cercetator din domeniul stiintelor comportamentale, de la City University, New York, citat de revista Scientific American.
Cortexul vizual, cea mai mare zona cerebrala dedicata vederii, are o activitate nocturna, in vis, asemanatoare celei din timpul zilei. Unii cercetatori cred ca viziunile din vis vin de la centrii vizuali ai creierului uman.
In anii 1970, cercetatorul J. Allan Hobson, de la Harvard Medical School, a afirmat ca, in timpul visului, creierul emite spontan impulsuri electrice. Aceste semnale, isi au originea in cortexul vizual si in alte doua regiuni vizuale cerebrale: puntea lui Varolio si nucleul geniculat lateral.
Aceste semnale sunt cele mai active in timpul fenomenului REM, petrecut in timpul somnului, perioada in care apar cele mai multe vise. Nu toti cercetatorii cred ca imaginile din vis isi au originea in zonele vizuale ale creierului.
Altii afirma ca ele pornesc din zonele in care sunt stocate amintirile, conectandu-se apoi la zonele vizuale ale creierului. Aceasta teorie ar putea explica de ce imaginile din vis prezinta unele dintre amintirile noastre.
De exemplu, memoria oamenilor nu retine toate detaliile minore legate de persoane, cum ar fi unele semne fizice particulare. La fel se intampla si in vis. Este un argument in sprijinul acestei teorii.
Oamenii nu vad, de fapt, atunci cand viseaza. Vederea este dependenta de accesul luminii in ochi si stimularea retinei, ceea ce nu se intampla atunci cand inchidem ochii. Conform unei teorii, visele ar veni din amintiri.
La o
