Scena noastra politica a avut mai tot timpul aspectul unui razboi necrutator in care beligerantii uzeaza de toate armele pentru a-si invinge adversarii. Miza a fost intotdeauna castigarea increderii poporului.

Si in prezent, vorbe grele, ca niste rafale de mitraliera, perforeaza zilnic ecranele televizoarelor. Cu fiecare sedinta in plen, sunt aruncate "grenade incendiare" de la tribuna Parlamentului. Orice declaratie a liderilor politici seamana cu un atac aerian.

Mai nou, motiunile de cenzura, pe post de lovituri decisive, sunt scoase din buncarele secrete ale Opozitiei si lansate cu speranta unei victorii rasunatoare. Puterea riposteaza cu salve de asumari de raspunderi, pe baza unor legi care meritau o dezbatere mult mai amanuntita.

Stenogramele sunt si ele folosite ca desant in spatele inamicului. Ce sa mai vorbim, chiar si presedintele Traian Basescu a simtit nevoia sa se exprime belicos intr-un moment victorios care ar fi trebuit sa tina de normalitatea actului democratic: "I-am ciuruit".

In asemenea confruntari interminabile ne-am astepta sa avem mormane de victime printre politicienii care se acuza de toate relele pamantului, cu dezvaluiri senzationale care tin, de multe ori, de domeniul penal. Dar nu este deloc asa. Toti stau bine merci pe functii. Toti isi vad de afacerile lor. Nu face niciunul greva foamei din cauza masurilor de austeritate. Nimeni nu tremura de frica justitiei.

Singura explicatie ar fi ca peste tot in politica romaneasca se trage cu munitie oarba. Confruntarile sunt, de fapt, jocuri de lumini si umbre, regii menite sa pacaleasca cetateanul si sa il minta ca reprezentantul lui se lupta pentru binele poporului.

Se impune, totusi, o corectura. Daca ne uitam la romanii obisnuiti, ii vedem pe multi dintre ei cum stau in frig, ore in sir la rand, pentru o paine data gratis