Imi aduc aminte de un interviu cu Traian Basescu de pe la mijlocul anilor '90 in care actualul presedinte se arata dezgustat de clasa politica romaneasca. Ba, ameninta chiar reporterul care il intervieva ca se gandeste sa paraseasca politica.

Inca nu preluase partidul de la Petre Roman, inca nu incepuse sa conteze in politica damboviteana. Succesul pe care avea sa il inregistreze incepand cu anii '97-'98 l-au convins sa isi amane iesirea.

Insa odata cu castigarea mandatului la Primaria Capitalei, Traian Basescu avea sa nu se mai opreasca. O premiera in spatiul politic romanesc - castigarea a doua mandate consecutive la Cotroceni, dupa alte doua consecutive de primar al Bucurestiului. Intre timp, cel putin in privinta opiniei despre clasa politica, Traian Basescu nu si-a schimbat prea mult credintele.

La inceputul lui 2008, presedintele afirma despre spatiul politic ca "uneori ai senzatia ca este ca o zoaie pe un geam. Geamul casei asteia care este Romania, cand dai sa te uiti, e plin de zoaie, nu vezi bine nici afara si nici de afara in casa". Daca aceste cuvinte ar fi fost aruncate de un outsider, de cineva care nu ar fi contat prea mult la nivel inalt in politica, ar fi fost usor de inteles si ar fi fost credibile.

Cand ele veneau insa din partea celui care conducea si reprezenta Romania la cel mai inalt nivel de mai bine de trei ani, iti pui cel putin o intrebare. Ce il oprea sa incerce macar primenirea clasei politice, curatirea ei? Macar in partidul pe care il conducea si in care nimeni nu misca fara voia si stiinta sa, chiar daca oficial si constitutional era desprins de PD-L?

In schimb, dupa replica cu "zoaiele", aveam sa vedem o adevarata descatusare a "principiilor" si "aromelor" democrat liberale - incepand cu cazul Ridzi, lectiile mafiote ale lui "Don Costel", ascensiunea sinistra a unor personaje