Criza actuală aduce în prim planul dezbaterilor publice nu doar opinii ale unor economişti. Perioade ca aceasta sunt de obicei momente în care intelectualii caută răspunsuri, şi nu de puţine ori asistăm, cel puţin din punct de vedere teoretic la schimbări de paradigmă. Este un prilej bun pentru a da atenţie şi altor voci, cele care nu sunt numaidecât experte în economie (pentru că – nu-i aşa? -  doar ne aflăm într-o criză economică), ci şi în alte domenii ale cunoaşterii, şi care pot contribui cu o oarecare prospeţime la mult discutatele şi greu-digerabilele probleme economice. Aşa s-a întâmplat în urmă cu câteva zile, când mi-a atras atenţia un articol semnat de domnul Matei Vişniec. La finalul lecturii, am găsit un Matei Vișniec într-o stare de decepție.

De ce? Din cauza capitalismului – în opinia domniei sale- un sistem care contribuie la degradarea omului și căruia nu-i putem găsi prea multe virtuți. Vișniec consideră că în momentul de față orientarea lumii este una “ultra-liberală” (opusă celei comuniste sau socialiste) și că, la această orientare “lucrează” pesemne propaganda. Nu ne spune clar cine anume e preocupat cu îndoctrinarea sau propaganda “ultra-liberală”, însă e lesne de priceput că, de vreme ce acuză bancherii și negustorii pentru “excesele”, “derivele”  și “tendințele monstruoase ale orânduirii comerciale excesive în care trăim”, întocmai aceștia ar fi presupușii vinovați. Apoi, Vișniec se mai referă (cu argumente de filosofie politică destul de slabe, aproape integral istorice) la așa zisul divorț dintre capitalism și democrație. Sensul dat de autor aici vrea să transmită cititorului ideea că sistemul capitalist, pentru a fi just (a se citi, mai puțin degradant), el trebuie să fie parte dintr-o orânduire democratică. Altfel, lucrurile  “o iau razna”, și nu facem decât să permitem “noului capitalism ultra-liberal” să continue “să-și