Ce credeţi că vom alege între MIG-ul prăbuşit în brazdă şi anunţul că bugetarilor li s-ar putea mări salariile abia tăiate?
Într-un ocean de ştiri negative, de la dramele cotidiene până la dezastrele globale, abia dacă mai poţi zări câteo veste pozitivă în presa zilelor noastre. Este concluzia la care ajungi frunzărind ziarele, butonând telecomanda sau, pur şi simplu, navigând la întâmplare pe internet. Picăturile de bine se pierd, parcă, în vâltoarea răului general, în care albul devine gri, griurile se fac negre, iar negrul - şi mai negru. Iar cei mai vinovaţi suntem (evident, cititorii vor fi de acord cu mine!) chiar noi, jurnaliştii. Pentru că în mâinile noastre stă reprezentarea realităţii.
Şi când spun asta mă refer mai ales la ce alegem ca subiect de pagina întâi, de „prime time" sau de „home page". Ce credeţi că vom alege între MIG-ul prăbuşit în brazdă şi anunţul că bugetarilor li s-ar putea mări salariile abia tăiate? Sau între agonia poetului Adrian Păunescu şi lansarea unei cărţi-eveniment? Dar între o dezbatere din Parlamentul European şi amanta văduvului Mădălinei Manole? Răspunsul poate fi găsit uşor în presa de ieri sau de azi.
Se vor revolta probabil câţiva confraţi, reproşându-mi că am o viziune prea pesimistă despre propria breaslă. Că dracu' nu-i, în fond, aşa de fioros! Întrucât oamenii au libertatea să aleagă între „Cancan" şi „Dilema veche" (ca să vorbim de extreme), între OTV şi TVR Cultural (altă asociere oximoronică) sau între blogul vecinului de scară şi un portal serios de ştiri. Cu alte cuvinte, nu-i obligă nimeni să guste numai sânge, scandaluri, chiloţăreli şi alte teme degrabă aducătoare de audienţă, vânzări şi, la o adică, bani.
Alţii, dimpotrivă, mă vor certa că îndrăznesc să critic lumea din care fac parte. Că, în definitiv, sunt la fel de responsabil pentru starea presei ca orice jurnalist care oftează