Declaraţiile cipriotului Spyros Marangos au generat în presa sportivă din România un adevărat festin mediatic. Fomiştii senzaţionalului de larg consum au preluat frişca de la italieni şi au reciclat-o, conform unei reţete care ne-a consacrat, într-un meniu complet. Cu aperitive ademenitoare, feluri de bază irezistibile, inundaţii ameţitoare şi deserturi de tot mirosul. La siestă ar fi trebuit să fim convinşi că UEFA înoată în mocirlă, că România ocupă loc de frunte pe harta ruşinii mondiale şi că Mircea Sandu ar binemerita o retragere la Alcatraz, detronând astfel faima lui Albert Francis Capone.
Acuzaţiile de mită lansate de Marangos împotriva unor oficiali UEFA, reale sau nu, posibil de probat sau nu, au fost exploatate de italienii cu interes justificat.
Pentru că Italia a pierdut, în urma unui vot pe care Marangos îl consideră influenţat de şpăgi grase, dreptul de a organiza turneul final al CE din 2012. Prejudiciul direct nu i-a determinat însă pe italieni să sară peste cal. Ei au preluat declaraţiile pe care cipriotul le-a făcut pe proprie răspundere şi le-au supus atenţiei publice cu precauţie meseriaşă. Nu au forţat în nici un fel, prin contribuţie proprie, gravitatea acuzaţiilor şi nici nu au încercat să identifice, pe baza vreunor suspiciuni, persoanele vinovate. Astfel, în harta publicată de italieni, România are culoarea ţărilor care au votat pentru Ucraina şi Polonia. Atât! Mai departea au mers doar troglodiţii de românaşi care-şi dau cu tesla-n deşte de bună voie. Ei, în dispreţ total faţă de rigoare, au transformat harta votului într-o hartă a ruşinii pentru România, ei au formulat acuzaţii directe în sarcina lui Mircea Sandu.
UEFA l-a dat în judecată pe Spiros Marangos. E de bine. Fiindcă suntem interesaţi să aflăm adevărul. Iar în instanţă părţile vor fi obligate să pledeze pe baza unor dovezi convingătoar
