În ultimul episod, citiţi un interviu cu Mihai Mircea Butcovan, educator profesional într-un centru antidrog şi scriitor italian de origine română, emigrat în Italia la un an după "faptele din 1989". Sursa: ARHIVA PERSONALĂ
Mircea Mihai Butcovan (41 de ani), născut în Oradea, a dus cu sine în Italia un sfat de-al tatălui şi credinţa că poate face orice. Sfatul părintelui - "Mihai, dacă nu poţi spune ce crezi, măcar evită să gândeşti tâmpenii" - a fost respectat întocmai de fiu care, student la filosofie, teologie şi sociologie, a ajuns, în final, să lucreze ca asistent social în domeniul dependenţei de droguri şi să fie un prolific autor de eseuri şi povestiri publicate în Italia. Creaţiile lui Butcovan au fost în repetate rânduri premiate de juriile din Peninsulă.
EVZ: De ce aţi plecat din România tocmai în 1991, când, teoretic, aţi fi avut mai puţine motive să emigraţi?
Mircea Mihai Butcovan: Poate că, teoretic, aveam mai puţine motive să emigrez. Practic, însă, trăisem deziluzia de a vedea că multe s-au schimbat, după aşazisa revoluţie, pentru ca nimic să nu se schimbe... Aveam nevoie de libertate, iar asta nu însemna numai posibilitatea de a trece frontierele în mod paşnic. După mineriadele din 1990, am înţeles că încă nu se putea spune ceea ce gândeşti în mod liber. Problema nu este atunci când istoria o scriu învingătorii, problema e atunci când istoria o scriu cei vinovaţi.
Când aţi ajuns în Italia aveaţi 22 de ani. Ce-aţi făcut mai întâi?
Am ajuns în Italia în 1991. Am studiat filosofie, teologie şi sociologie, am încărcat şi descărcat camioane, am studiat, am citit, am trăit... Am terminat doar studiile de pedagogie, am devenit educator profesional, lucrez în domeniul social de foarte mulţi ani. Am învăţat în această profesie că suferinţei şi durerii nu ar trebui să-i cerem paşaportul.
Am trăit mai
