Discursul despre tineri e aproape absent in spatiul public. Or pentru a le anticipa viitorul, trebuie sa examinam manifestarile lor in viata social-economica si atitudinea societatii fata de ei.
Intrucat sunt ocupati cu scoala, institutiile statului intervin prin mijloace specifice pentru a le concepe viitorul in functie de idealuri si prognoze realiste pentru o generatie.
Numai ca societatea noastra in deriva si-a abandonat rolul formator. Nu e vorba neaparat de institutii educative. De aceea, mai toti vor sa evadeze din mediul romanesc de viata rustica ori citadina. Cauzele sunt etalate dureros de jurnalisti responsabili, insa perspectivele intunecate ale tineretului nu impresioneaza puterea decidenta.
Inainte de '90, lucrurile erau sigure. Nu se punea problema libertatii de alegere decat in marja permisa de hotararile de partid. Evolutia politica era atent dirijata: soim - pionier - utecist - comunist. Har Domnului, s-a terminat.
Azi, posibilitatea realizarii profesionale depinde mai ales de resursele familiei. Cei cu pile si cu bani obtin burse, specializari, masterate, doctorate la fel ca inainte, meritul personal nefiind criteriul principal al selectiei. De aici, frustrarea aproape generalizata a celor studiosi.
Din cauza politizarii excesive, nici latura social-culturala nu sta mai grozav: inadecvare a miscarilor politice, oferta anemica pentru valori, comunicare compromisa, inexistenta unor programe de emancipare, altele decat cele populiste pentru a le fura votul...
Asa suna aria neputintei in care se zbate astazi cea mai mare parte a tineretului. Fiindca doar atat i se poate oferi, interesul patriotic nu e seducator, iar dezintegrarea produce efecte alarmante: absenteismul social, parasirea tarii si a valorilor traditionale in favoarea mirajului occidental, atractia extremismelor, viata
