Cel mai mare proiect edilitar bucureştean postrevoluţionar intră în linie dreaptă. Lucrările de la Pasajul Basarab sunt finalizate, "din punctul de vedere al stadiului fizic general", după cum spun reprezentanţii Primăriei, în proporţie de 95%

O dimineaţă ceţoasă. La intersecţia bulevardelor Titulescu şi Alexandru Ioan Cuza, o mare de ziarişti îl aşteaptă pe primarul general al Capitalei, Sorin Oprescu. Muncitori, în uniforme curate, de paradă, poartă căşti de protecţie şi zumzăie ca albinele pe lângă stupul fără miere. Demonstrativ, dă bine pe cameră sau în foto. Apare şi primarul. După ce îşi leagă tacticos şireturilor se adresează ziariştilor. Urmează un moment care poate fi considerat istoric, ne spune el. Nu e chiar trecerea Mării Roşii, urmează să traversăm însă cei aproximativ doi kilometri ai pasajului suprateran Basarab până la Şoseaua Grozăveşti. Frica biblică o resimţim însă toţi. Dincolo de rampa de acces din beton stau sute şi sute de metri de traverse din lemn sub care se cască doar hăul. Sub scândurile care se arcuiesc sub greutate zecilor de jurnalişti, Oprescu povesteşte despre mândria care îl încearcă. "Lucrările la pasaj sunt în cel mai mare grafic", afirmă primarul. Dă şi un termen aproximativ al momentului în care şi vehiculele bucureştenilor vor călca pe urmele noastre. "Sper ca în martie să fac acest cadou femeilor din Capitală", glumeşte Oprescu.

Muncitorii nu cred în termenele lui Oprescu

"Pe naiba în martie", îmi şopteşte hâtru un muncitor care îşi face de lucru în timp ce coloana tropăie pe bârnele podului. Decid să părăsesc pentru moment cursa de urmărire a edilului şi să fac un schimb de amabilităţi cu noua mea sursă, un venerabil truditor pe şantierele patriei. Are chef de vorbă şi un discurs piperat. Cu tolba plină de poveşti şi cu ochii pe cei care ne-ar putea auzi neobişnuitul interviu, începe în dulcele stil