Gabriel Cotabiţă spune că după Revoluţie era atât de mediatizat încât oamenii se săturaseră. Într-o cabină telefonică a văzut scris: „Jos Ceauşescu! Jos Iliescu! Jos Cotabiţă!“. Artistul este un timid incurabil şi a fost surprins când a aflat că unele femei au fost îndrăgostite de el. Are o apetenţă către paranormal şi o mare colecţie de filme.
„Adevărul": În concertul de miercuri (ieri-seară - n.r.) veţi cânta piese lansate din anii '80 încoace. În general, spectacolele de genul acesta marchează apogeul carierei unui artist. În cazul dumneavoastră este la fel?
Gabriel Cotabiţă: Nu, eu l-aş numi altfel. Cred că este un spectacol prin care nu fac altceva decât să reactualizez o imagine care a ajuns să fie legendă. Legendele trăiesc sau nu trăiesc. E un spectacol prin care reactivez faptul că exist, sunt viu şi funcţionez. Cu punerea faţă în faţă a celor două perioade: cea în care m-am bătut singur cu muzica şi una în care cred de opt ani şi la care nu renunţ, VH2.
Asta înseamnă că va urma o perioadă mai activă?
Da, aşa ar trebui. Albumul făcut cu VH2 e gata, vom începe promovarea pentru lansarea lui. Nu ştiu când vrea casa de producţie să-l lanseze, dacă de sărbători sau după.
Piesele de pe album sunt gata de mult. De ce aţi avut o pauză aşa de lungă?
Aşa a fost să fie. Da, piesele erau gata de mult, dar nu ieşeau textele, aranjamentele, nu reuşeam să mixăm. În viaţă, de multe ori te duci pe un drum şi te izbeşti de pereţi. Şi cea mai mare prostie e să te încăpăţânezi. Trebuie să laşi să vină lucrurile de la sine.
Puteţi arăta „cu degetul" apogeul carierei? Din ceea ce simţiţi dumneavoastră, nu din ce crede publicul.
Nu există aşa ceva. Ceea ce simt eu este una, dar, dacă o simt numai eu şi prietenii mei, este o chestie pur subiectivă şi nu contează, crede-mă. Apogeul îl hotărăşte publicul
