Paraliticii primei ligi nu mai sunt capabili să suporte fără proptele povara clasamentului. Mediocritatea a creat mare aglomerare în zona cio­la­nului, acolo unde lătratul pe cont pro­priu nu mai sperie pe nimeni. Doar apartenenţa la haită şi cârdăşiile je­goase mai dau putere hienelor. Iar şpa­ga dă şi ea în clocot. Fiindcă fo­loa­se­le necuvenite au mare căutare şi preţuri pe măsură. Tarabagiii fa­vo­ru­rilor oculte, sătuli de nesimţire, îşi um­flă guşa într-un mare fel. Fereala nu-i mai preocupă. Păi, de unde atâ­tea precauţii într-o lume în care şme­che­rii fac legea şi dau de pământ cu fra­ierii care cheltuiesc iluzii ale drep­tei împărţeli. În aceste condiţii, campionatul primei divizii nu rămâne de­cât o făcătură de plan secund.

Concu­ren­ţa spectacolului în care şacalii se sfâ­şie între ei domină autoritar competiţia. Vremea romantică a coopera­tivizării fotbalului rămâne îngropată în amintiri prăfuite. Reciprocităţile, meciurile strategice şi cărăuşia punc­te­lor nu mai sunt la modă. Circulaţia ba­nului a biruit în trântă dreaptă tro­cul. Fiindcă sarsanaua nu are aceeaşi putere de convingere ca viramentul. Iar micile învoieli tovărăşiste au lăsat loc arbitrajului prestat după regulile pie­ţei libere. Ceea ce se şi întâmplă de fapt. Marian Balaci a fost administra­torul de cont curent al dina­mo­viş­tilor. În această calitate el a deposedat Me­di­aşul de trei puncte, puncte pe care le-a trecut în contul to­va­ră­şului Di­na­mo. Borcea n-a recunoscut nici în ruptul capului făcătura frauduloasă. Ba a zis că cine afirmă astfel de ade­vă­ruri e nebun. Iar Mitică Dra­gomir n-a fost nebun. El a fost dimpotrivă. A fost bunul care a hărnicit la scoa­te­rea petelor după Balaci cu un zel de toată recompensa. Şi, ca să nu-şi facă doar duşmani, a şi criticat Mitică. A cri­ticat al dracu­lui de competent. L-a făcut de cazier pe "flu­ie­raşul" care a îndrăznit