Cristiana Grigore, o jurnalistă româncă de etnie romă, vorbeşte într-un editorial din ziarul american New York Times despre problema ţiganilor în Europa, despre copilăria sa, în care şi-a negat originile, şi dezvăluie motivele care au determinat-o să marturisească tuturor faptul că este ţigancă. Grigore este in present bursieră Fullbright la Universitatea Vanderbilt din Nashville, Tennessee, SUA.
“Colegii mei de la Universitatea Vanderbilt din Tennessee, unde am primit o bursă Fullbright, vorbesc mai mult decât anul trecut despre aspecte legate de ţigani/romi.
Mi-ar fi plăcut ca acest lucru să se fi întâmplat datorită mie, dar a fost de fapt rezultatul recentelor expulzări ale ţiganilor din Franţa. Guvernul Sarkozy a iniţiat un program pentru a curăţa taberele locuite de ţigani şi pentru a-i deporta înapoi în România şi Bulgaria.
Nici măcar nu trebuie să mă uit la televizor sau să citesc ziarele ca să aflu aceste lucruri. Trebuie doar să îmi deschid e-mailul şi găsesc o mulţime de articole pe care mi le trimit prietenii din toată lumea. Asta pentru că, în urmă cu patru ani, am recunoscut public că sunt ţigancă.
Am crescut într-un oraş mic din sudul României ştiind că sunt romă, dar fără să vorbesc limbă romani şi ducând relativ viaţa oricărui român normal. Auzisem că ţiganii erau murdari, ignoranţi şi necinstiţi şi mi-am jurat că o să fiu exact opusul: demnă de încredere, educată şi acceptată.
Ani mai târziu însă, în Statele Unite, un prieten mi-a spus că îi lipseau nişte bani, şi m-am simţit imediat acuzată, chiar dacă el doar îmi povestea ce i s-a întâmplat. Chiar şi după ce şi-a găsit banii, nu am avut linişte până nu i-am explicat motivul pentru care avusesem o astfel de reacţie: am recunoscut că eram nu numai româncă, ci şi ţigancă.
Timp de ani buni, identitatea mea de ţigancă a fost ascunsă într