CC-ul arbitrajului a decis, cu mânie proletară şi mândrie patriotică, să dea de pământ cu nemernicii care au dovedit, în ultima etapă a campionatului, că nu sunt capabili să se alinieze principiilor eticii şi echităţii fluieristice. Membrii CC-ului din arbitraj au votat, într-o impresionantă unitate de gând, simţire şi voinţă, cele mai drastice sancţiuni din tumultuoasa existenţă a naţiunii noastre fotbalistice. A curs cu retrogradări, reţineri şi alte zgârieturi pe coji de nucă. După o reuniune atât de încinsă, mai că-ţi venea să suni la 112. Dar cum nu ne-a luat Dumnezeu minţile, ne-am abţinut. Fiindcă nu era cazul să păgubim SMURD-ul printr-o alarmă falsă. Fiindcă, prin lucrarea lor aparent drastică, cioflingarii de la CCA nu au făcut decât să arunce praf în ochii fraierilor. Făcătura lor este cusută cu multă aţă albă. Avram şi asociaţii nu încearcă decât să ne facă să uităm de nenorocirile care au precedat gafele ultimei etape, norociri pe care respectivii le-au patronat cu graţie.
Mugurel Drăgănescu a greşit şi îşi merită pedeapsa. Marian Balaci a greşit şi îşi merită pedeapsa. Binemeritate sunt şi celelalte sancţiuni care îi vizează pe asistenţii care au oficiat pe la stricăciunile ultimei etape. Dar pedepsele, pentru a-şi atinge scopul corectiv, ar trebui să se afle în echilibru cu erorile comise. Orice concesie cauzată de subiectivismul grosolan sau de incompetenţa judecătorilor motivează derapaje şi mai periculoase în viitor.
Pentru aceeaşi culpă, adică viciere de rezultat, Drăgănescu este retrogradat, în timp ce Balaci este reţinut până la finalul turului, altfel spus, doar patru etape. Pot fi invocate anumite antecedente în activitatea celor doi. Dar disproporţia este atât de mare, încât mai rămâne suficient loc pentru a suspecta manevrele oculte. O altă comparaţie scoate şi mai mult în evidenţă deciziile discreţionare care îi c
