Tara noastra, obisnuita sa piarda toate procesele de retrocedari, a simtit, deodata, ca-i pica pleasca procesul secolului cu ucrainenii pentru platforma din jurul Insulei Serpilor. Credeam ca insusi Dumnezeu ne-a pus mana in cap si ca, de acum incolo, numai lapte si miere va curge pe raul Dambovita.

Tocmai se anunta criza, se apropia recesiunea, mapamondul simtea cum i se face parul maciuca, dar noua ne duduia economia Tariceanu si simteam ca, daca mai pica si afacerea cu Insula Serpilor, din senin, tot intr-o duduiala o vom duce sine die.

Cum era sa ratam criza, dar n-am nimerit tinta

Ba chiar, ne cam miram de capra vecinului indepartat, care da sa moara bolnava de recesiune galopanta, numai pentru ca n-a avut norocul sa castige, si el, procesul cu vreo insula, ca sa-i curga ceva lapte pe Sena, niste miere pe Tamisa si laptisor de matca pe raul Potomac.

Chiar de la inceput, cand intreaga tara vuia biruinta noastra stralucita de la Haga, n-am prea observat ca s-ar pregati sa curga spre noi, macar in perspectiva, nici petrolul si nici gazele din jurul Insulei castigate. Dimpotriva, s-a instaurat o liniste cel putin suspecta, daca nu cumva ingrijoratoare.

Inainte de proces, ne bateam cu pumnul in piept. Dupa proces, parca-parca ne faceam ca ploua, ca si cum petrolul nu mai e petrol, gazele nu mai sunt gaze, insula nu mai e insula si numai criza e criza, iar recesiunea sta la orizont, cat roata carului, cu ochii pe noi.

Cum erau sa creasca sondajele presedintelui - dar nici el n-a nimerit tinta

M-as fi asteptat, din partea presedintelui Basescu, sa fi iesit la televizor, ca sa ne anunte cu toata grandelocventa de care este in stare:

"Nu ne pasa ca lumea e bantuita de criza si macinata de recesiunea. E treaba lor, daca unii au redus salariile, altii au impozitat pensiile, au dis