Vineri, 5 noiembrie, regizorul Mihai Măniuţiu a fost protagonistul unei conferinţe publice cu tema „Actorul şi măştile lui“, ce a avut loc în Aula Bibliotecii Centrale Universitare din Bucureşti, cu începere de la ora 16.00. Evenimentul face parte din seria de conferinţe „Cultura bate criza“, organizate şi moderate de Sorin Alexandrescu. Invitaţii lui Mihai Măniuţiu au fost actorii Marcel Iureş, Radu Amzulescu, Oana Ştefănescu şi Marian Râlea, cu momente muzicale asigurate de violoncelistul Ştefan Cazacu. „Cine ar putea măsura cantitatea de ireal care intră în realitatea diurnă a unui actor? Cînd oare se poate spune despre actor că este el însuşi? În multiplicitate? În refuzul oricărei identităţi? Cînd pare a fi mai mulţi, ori cînd pare a fi nimeni?“, astfel sună cîteva dintre întrebările la care Mihai Măniuţiu încearcă să răspundă la sfîrşitul acestei săptămîni. Despre Măniuţiu se spune că este unul dintre membrii autoritari ai „generaţiei de aur“ din regia românească (una dintre ele, acea generaţie de creatori debutînd la sfîrşitul anilor ’70, care au forţat limitele unui sistem rigid, marcat de presiuni ideologice şi acute lipsuri materiale). Multe dintre spectacolele lui au în prim-plan actori cu care a stabilit o relaţie aproape simbiotică. A fost Marcel Iureş, protagonistul celor doi „Richard“ (Richard II şi Richard III), un alter-ego al regizorului, aşa cum îl numeşte Măniuţiu, în vremea studenţiei şi 20 de ani mai tîrziu, a fost Oana Pellea, cu care a lucrat magistral înÎmblînzirea scorpiei, a fost şi este Marian Râlea, ale cărui interpretări din Experimentul Iov, din Electra, dinShoah. Versiunea Primo Levi sînt exacte, discrete şi adevărate revelaţii, au fost şi sînt Oana Ştefănescu şi Ionel Mihăilescu, mai buni ca niciodată în montările lui Mihai Măniuţiu. După cum spunea într-un recent interviu dinFlacăra Iaşiului, intensitatea lui caută intensitat