- Politic - nr. 667 / 6 Noiembrie, 2010 Neatentia fochistului poate sa creeze o situatie-limita, iar acestuia nu-i mai ramane decat sa priveasca neputincios cum acul indicator al cazanului sub presiune tot urca si urca, indreptandu-se amenintator spre zona rosie care anunta pericolul unei posibile explozii. Daca vrea totusi sa reactioneze, ce ar putea face intr-o astfel de imprejurare? O elementara logica il va conduce la urmatoarele (si singurele) solutii: a) sa paraseasca locul posibilului dezastru, aplicand populara formula "Fuga-i rusinoasa, dar sanatoasa" sau savantele si de import maxime "Sauve qui peut!" (Scapa cine poate) si "Dupa noi potopul!"; sa deschida, precum curiosul si neprevazatorul ucenic vrajitor, larg robinetul; b) si sa lase astfel ca aburii sa tasneasca in voie, spunandu-si: "Doamne, faca-se voia Ta! sau "Ce ti-e scris in frunte si-e pus"; c) sa stinga in graba focul si sa deschida incetinel si cate putintel amintitul robinet, pentru ca presiunea sa se micsoreze treptat, astfel incat in final sa-si poata face cruce si sa-si spuna: "Multumesc Tie, Doamne, ca m-ai scapat si de data aceasta!" Potlogariile de tot felul, iata, deja duodecenale, au secatuit, aproape cu totul, Republica Bananiera Romania (RBR). La "mostenirea grea a trecutului" (atat de apropiat si pe care l-am trait cu totii, ridicand din umeri cu indiferenta sau cu neputinta, in loc sa-i fi luat de guler pe toti delincventii politici si economici si sa fi dat cu ei de pamant) se adauga incompetenta crasa a celei mai primitive, mai antinationale si mai obediente guvernari din vremea lui Cuza-Voda si pana astazi. Cu siguranta, trioul alcatuit din vajnicul si incercatul Carmaci, piticul de la Rachitele, si eminenta cenusie a tarii, Printul Barbison, vor ramane de pomina in istorie. Cu cata invidie ii vor fi privind, de acolo, de sus, din Ceruri, domnii fanarioti de altadata! Cate m