Interesante si relativ imprevizibile evolutiile de ultima ora in competitia pe viata si pe moarte dintre Putere si Opozitie. De unde pareau sa se instaureze calmul si linistea, dupa ce ultima motiune de cenzura si-a dat obstescul sfarsit, iata ca arbitrul cel impartial, Curtea Constitutionala si tovarasul de drum udemerist dau din nou si destul de abrupt sah la PD-L si la primul ministru.
Se aude despre ultimatumuri, oferte de demisie, solutii alternative de guvernare, etc. Asa insa cum am incercat sa demonstrez intr-unul din precedentele articole, nu mor caii cand vor cainii, ci, mai degraba, atunci cand vrea Cel de Sus. Adica, la o data cunoscuta numai de El.
Cele ce se intampla au un evident parfum de aleatoriu, dar intra in acelasi timp intr-o logica a lucrurilor plauzibila daca analizam premisele si starile de fapt care le-au generat. Nimic nu este din aceasta perspectiva intamplator.
In primul rand, statutul si atributiile disproportionate ale puterii judecatoresti care, din ce in ce mai mult si mai des, dovedeste ca s-a transformat intr-un stat in stat care decide in chip discretionar si fara a da socoteala nimanui ceea ce-i trasneste prin cap si ceea ce-i convine mai mult din perspectiva intereselor ei egoiste.
Exemplul cel mai elocvent este Curtea Constitutionala, care in fapt pare sa guverneze astazi Romania. Ea suspenda sau nu suspenda presedinti, hotaraste exceptiile de la legea unitara a salarizarii, in favoarea magistratilor insisi, se amesteca in procesul legislativ, este, altfel spus, un fel de substitut terestru al puterii divine, care din Empireul ei dicteaza ce este bun si ceea ce nu este bun pentru Romania si romani.
Toata lumea sta incremenita si cu sufletul la gura in asteptarea deciziilor ei impenetrabile si inatacabile. Cei noua oameni nimeriti acolo nu se stie prea bine in virtutea c
