Recentele cifre ale salarizarii liderilor sindicali au ridicat tensiunea proletarilor, facandu-i sa exclame revoltati: "mama lor de hoti, cat mai sug astia din banii tarii!" Am dedus, astfel, ca trebuie sa aruncam cu pietre in asemeneea prefacuti si sa nu mai credem in bunele lor intentii legate de bugetarii tarii. Asa sa fie oare?
Acesti oameni din fruntea confederatiilor sindicale, indiferent ca se numesc Marica sau Costin, au statut de lideri. Ei sunt oamenii care reprezinta o mare masa a angajatilor bugetari. O masa de oameni care cotizeaza lunar o suma de bani, avand ca scop apararea drepturilor salariale de catre sindicat. Daca sindicatul ii reprezinta eficient sau nu ramane la aprecierea fiecaruia. Miscarea sindicala nu s-a inventat la noi si nici nu se va sfarsi odata cu Marica sau Hossu.
Intr-un sistem in care valorile sunt rasplatite pe masura eforturilor si a functiei, liderii unei companii sunt remunerati pe masura. Sindromul proletar de care a suferit poporul roman fosrte multi ani, si-a reintrat in drepturi in era de criza Boc-Basescu.
Tara e saraca, tu esti un prost in ale meseriei practicate si meriti tratamente pe masura capacitatii tale intelectuale. Toti sunt slabi, indiferent ca se numesc profesori, medici sau politisti. Deci, merita sa se multumesca cu putin, cu firimiturile pe care statul este dispus sa le dea unor asemenea incapabili. Noi va spunem ca nu sunt bani, ca sunteti toti o apa si-un pamant iar voi trebuie sa credeti cu tarie in ceea ce va spunem. Va spunem asta in fiecare zi, pentru ca voi sa nu mai aveti timp sa va ganditi si la altceva. Cine-si permite sa castige mult in tara asta saraca poate fi caracterizat ca avand un comportament deviant si supicios.
"Las' ca stim noi cum sta treaba cu sindicatele. Sunteti cu mogulii, aveti interese mari prin diverse firme private", cam asa suna, p