Castanul comestibil este, din multe pucte de vedere, o ciudatenie. Trunchiul arborelui atinge frecvent diametrul de 2 m, dar au fost gasite exempare cu un diametru de pana la 6 m. Arborii batrani sunt scorburosi si adesea depasesc varsta de 100 de ani, de 200 de ani, ba chiar au fost gasite si exempare de 1.000 de ani.
Florile sale sunt considerate monosexuate, respectiv, pe aceeasi floare stau amplasate atat elementele masculine (la partea superoara), cat si cele feminine (la partea inferioara). Mirosul lor puternic, specific, atrage insectele, determinand polenizarea rapida.
"Mamaliga corsicana", ca sa nu-i spunem altfel
In Romania, castanul comestibil creste, de obicei, intercalat printre alti arbori, dar exista si culturi de castani. O zona specifica acestor culturi este Maramuresul, de unde producatorii livreaza castane in intreaga tara.
Raspandit intr-o buna parte a Europei, castanul comestibil si-a impus o traditie locala specifica in insula Corsica, unde, dupa prajire, fructul este macinat, obtinandu-se o structura granulara asemanatoare malaiului de la noi.
Din acest "malai", corsicanii prepara un fel de mamaliga, denumita, in limbaj local, "pulenta" si foarte apreciata de corsicani. Unii biografi ai lui Napoleon Bonapare sustin ca, ajuns imparat, acesta cerea sa i se serveasca "pulenta" la festivitatile familale, spre consternarea personalului de la curte, obisnuit cu alte rafinamente.
In sfarsit, un aliment garantat ecologic
Fireste, nu se poate vorbi de castane fara sa ne referim si la efectele lor asupra sanatatii, intrucat orice produs vegetal este socotit, totdeauna, ca un mic medicament, iar castanele sunt 100 % ecologice.
Studii recente au aratat ca un consum redus de castane (4-5 buc/zi) este suficient pentru a combate anemia, colesterolul, neplacerile dige
