Tot ce fac politicienii nostri, de la Ponta la Boc, de la Antonescu la Oprea si de la domnul Marko la simpaticul Pambuccian, este dominat de principiul conform caruia scopul scuza mijloacele.
La noi, scopul este nedeclarat, ca sa nu afle Polichinelle, dar mijloacele tintesc la tot ce e mai mojic, mai grobian si mai badaran, de la plecarea din sala de sedinte cu coada sus, pana la neparticiparea la consultari, cu coada si mai sus, ca se fie expus tot restul, in vazul lumii.
Toti contra unul
In politica bunului simt, coada sus joaca acel rol de inalta finete, pe care i l-a harazit Carageale personajului sau, cand i-a scris celebra replica "ba, p-a ma-ti!".
In tara noastra, scopul care, in mod machiavelic, scuza mijloacele a fost demarat de "dizidentul" Iliescu pentru a-i lua locul lui Ceausescu. Mijlocul folosit atunci a fost sinistru, impuscarea fiind ordonata de un tribunal care nu exista, pentru motive care existau, dar cu o procedura care azi nu mai exista: intai taie si, pe urma, numara.
Urmatorul scop a fost mentinerea puterii castigate, iar mijloacele folosite le cunoastem: minerii si batele. Alte scopuri si alte mijloace au urmat "step by step", pana in zilele noastre, cand dizidentul Iliescu a trecut la umbra nucului batran, iar lupta au preluat-o dizidentii dizidentului.
Scopul lui Geoana a fost sa ajunga el presedinte de tara, cu mijloace pe masura: congrese zgomotoase, conferinte nationale si intalniri grandioase, care n-au folosit la altceva, decat la schimbarea stafetei.
A urmat Ponta, care nu lasa sa-i intelegem bine scopul. Ori il serveste pe Iliescu contra lui Basescu, ori pe Voiculescu-Felix contra lui Basescu, ori pe Nastase tot contra lui Basescu. Alt scop n-are, decat, cel mult, sa-l serveasca pe Vintu contra lui Basescu.
Scopul fiind Basescu, mijloacele
