Trăim cu convingerea că Evul Mediu a fost o perioadă cât se poate de întunecată în istoria umanităţii. Un singur exemplu, tratamentul de un sadism feroce, aplicat delincvenţilor, parţial explicat de grija pentru mântuirea sufletului celui condamnat. Un prim exemplu, Peter Nirsch, care ar fi considerat un adevărat monstru oricând şi oriunde. Călătorea relativ mult şi pe unde ajungea avea obiceiul să atace femeile gravide şi să le smulgă fătul din pântece. A fost capturat la Nüremberg prin septembrie 1581 şi acuzat de măcelărirea a peste 500 de victime.

Judecătorii vremii nu pot fi suspectaţi de blândeţe în cazul acestui asasin de o perseverenţă de-a dreptul diabolică. Mai întâi l-au torturat, apoi i-au turnat ulei încins peste rănile proaspete. După aceea a fost tras pe roată şi i-au rupt mâinile şi picioarele. La sfârşit l-au tăiat în bucăţi. Nimic excepţional, orice condamnat avea parte de pedepse asemănătoare.

Oamenii legii îi interogau pe suspecţi folosind fiare înroşite în foc sau îi fierbeau de vii. Sentinţele pe care azi le considerăm fără umbră de îndoială drept inumane erau parte integrală a vieţii cotidiene. Aceasta este observaţia lui Wolfgang Schild, cercetător la Universitatea din Bielefeld, Germania, autorul unei cărţi recent publicate despre justiţia din Evul Mediu.

S-au mai făcut încercări de a îndulci acest subiect controversat, cum ar fi descrierea procesului lui Gilles de Rais, cunoscut sub porecla de Barbă Albastră, din romanul "La bas" de Joris Karl Huysmans. Şi cum viaţa imită arta, Schild susţine la rândul său că avem o viziune deformată asupra trecutului, făcut să apară mai întunecat, astfel încât prezentul să pară mai agreabil. Folosind documente recent descoperite, cărţi şi pamflete, el ne propune să nu acordăm o atenţie exagerată brutalităţii pedepselor, ci să ţinem seama că una dintre intenţiile judecătorilo