"Stepa, să-l primeşti în Rai pe poetul fără grai

Boala grea l-a secerat

Pe mâna morţii l-a dat.

Tu, Grigore, să-i spui, frate,

Că îl plângem după moarte.

Şi-au vegheat la căpătâi

Fata şI cei dragi ai lui.

Am rămas vii şi flămnzi

Grigore, vai, ce dobânzi

Ne hrănim din cartea lui

Bogăţia neamului

Sute, mii de poezii

Stepa şi Grigore, frate,

Dumneavoastră, Majestate,

E Raiul frumos de sus

Unde Dumnezeu v-a dus

Cântaţi-i cântări frumoase,

Pe versuri evlavioase

Să se-ndure şi de noi,

Popor bun, plin de nevoi."

Aceste versuri compuse de admiratori "veghează" de două zile la intrarea în Uniunea Scriitorilor acolo unde se află sicriul poetului Adrian Păunescu.

"Ne despărţim de un mare patriot român, de un mare poet şi păstrăm din ceea ce a făcut şi gândit el bun, marea parte luminousă. A fost una dintre personalităţile inconturnabile ale civilizaţiei româneşti , ale culturii româneşti din vremea noastră", a spus Răzvan Theodorescu, după ce sâmbătă, la Uniunea Scriitorilor, şi-a luat adio de la poetul Adrian Păunescu. Răzvan Theodorescu este doar unul dintre sutele de oameni, simpli sau persoane publice, copii, tineri sau vârstnici, intelectuali sau nu care au vrut să apindă o lumânare la Uniunea Scriitorilor acolo unde se află sicriul poetului. "Uitaţi-vă în jur ce masă de oameni a reuşit să aducă omul acesta, fie chiar şi la moartea sa, deşi a strâns în jurul lui atât copii cu vârste fragede cât şi oameni mai în vârstă care l-au apreciat chiar şi în timpul vieţii", îmi spune o doamnă care a stat nemişcată timp de aproape o jumătate de oră pe treptele Casei Scriitorilor privind în gol, într-un punct fix, Dumnezeu ştie le ce s-o fi gândit. Pe măsură ce orele trec, tot mai mulţi oameni se adună în curtea USR. E rumoare. O rumoare plăcută, ca o şoaptă, care mâ