Timothy Geithner, secretarul trezoreriei americane, şi Wen Jiabao, premierul Chinei. Americanii joacă un joc de-a şoarecele şi pisica: Washingtonul face presiuni asupra Beijingului pentru a-şi aprecia moneda, în timp ce asiaticii spun că maşina de tipărit bani a SUA a scăpat de sub control Scenariul anilor '30 pare că se repetă, susţin gurile rele: criza care a devastat marile economii ale lumii e gata să se continue cu un război valutar dus fără menajamente. În tranşee sunt acum capitalurile speculative, dirijate de fonduri specializate în spatele cărora uneori se află chiar guverne şi băncile centrale, care încearcă să menţină competitivitatea economiilor.

Liderii celor mai puternice 20 de state ale lumii, reuniţi în Coreea de Sud luna trecută, au convenit să fie "vigilenţi faţă de mişcările excesive de pe piaţa valutară", să limiteze deficitele de cont curent şi să se abţină de la devalorizări ale monedelor naţionale cu scopul de a stimula artificial competitivitatea economiilor. Pe cât de vagi şi de seci par deciziile de mai sus, pe atât de grăitoare au părut ele pentru pieţele financiare: aurul s-a scumpit, petrolul la fel, monedele din economiile emergente, inclusiv din Europa de Est, au crescut, iar dolarul a scăzut în continuare, trecând de 1,40 dolari/euro.

Desigur, nu e chiar ceea ce s-ar fi aşteptat de la liderii G20, care au făcut tot posibilul să lase impresia că vor coopera, că se înţeleg bine şi că nu există niciun "război al valutelor" - expresia lansată de ministrul brazilian de finanţe Guido Mantegna, cu referire la SUA, Europa şi Japonia şi la eforturile lor de devalorizare a propriilor monede, în dauna economiilor emergente.

Acestea din urmă, cu notabila excepţie a Chinei, care continuă să reziste presiunilor SUA de a-şi lăsa moneda să se deprecieze, rămân să tragă ponoasele crizei, sugera Mantegna, pentru că nu su