În discursul său de 13 minute din Parlament, preşedintele Băsescu rosteşte apăsat de cinci ori sintagma "interes naţional", dar nu pomeneşte niciodată numele Robertei Anastase. Totuşi, întreaga Românie e blocată, s-a proptit în domnişoara Anastase ca un solicitant umil în burta unui portar gras de primărie. Opoziţia nu vrea nici moartă să intre în Parlament, dacă nu pleacă preşedinta Camerei Deputaţilor. Şi tabloul zugrăvit de Traian Băsescu e înfricoşător: criză, credibilitatea României e jos, avem nevoie repede de un acord cu FMI, deci avem nevoie de nişte legi, deci avem nevoie de un parlament funcţional, dar blocajul e total. Dacă nu facem ceva, dacă nu lansăm "o acţiune fermă pe termen scurt" o păţim toţi. Parcă ar fi criza rachetelor din Cuba translatată pe malul Dâmboviţei. Totuşi, în apelul său de pace, preşedintele nu pomeneşte problema, ceea ce e complet ilogic dacă dorea sincer reuşita acţiunii. Să presupunem că aritmetica neliniară a lui Anastase e corectă, să presupunem că PSD şi PNL nu se gândesc la binele ţării, tot eşti obligat să negociezi serios cu Opoziţia, dacă doreşti servirea interesului naţional pomenit mereu şi mereu. Mai ales că puteai negocia şi un schimb de prizonieri gen plecarea lui Geoană contra schimbarea lui Anastase cu un alt membru PDL, care chiar se putea face. Ponta şi ai lui de abia aşteaptă să scape de un rival în partid în numele utilului interes naţional. În fond, după ce ruşii şi-au retras rachetele din Cuba şi americanii au renunţat la amplasarea rachetelor lor în Turcia. În loc de aşa ceva, în loc de un compromis, Roberta e neclintită precum stânca Gibraltarului, nici n-o clatină criza, nici sora ei criza politică, n-are legătură cu credibilitatea României, e mai presus de orice interes naţional al României, e chiar România, fără ea nu se poate. Cum ar veni "Ce-i Patria? E Dunărea albastră, Bărăganul, Munţii Apuseni/ E