Atât de neînsemnate în mijlocul universului, dar în acelaşi timp un univers pentru nenumărate microorganisme - virusuri, bacterii, fungi, paraziţi. Cu ele trăim în armonie, ne colonizează sau ne atacă, direct sau în momente de slăbiciune, în epidemii sau, sporadic, în sezonul rece ori cald. Corpul uman, un imens câmp de luptă... Şi este paradoxal, dar şi frustrant că, uneori, în ciuda progreselor mijloacelor de diagnostic şi tratament, a accesibilităţii serviciilor medicale şi a creării unei adevărate industrii pe acest segment, nu reuşim să eliminăm temeinic acest pericol. Şi este fascinant să vedem limitele ştiinţei în faţa versatilităţii şi a adaptabilităţii microorganismelor. Este, de asemenea, interesant că mai descoperim, după zeci de ani de studii, noutăţi în ceea ce priveşte nu doar structura sau fiziologia lor, dar şi noi manifestări pe care le determină. Este şi cazul streptococilor.

18 GRUPE

Există 18 grupe de streptococi, numerotate de la A la H şi de la K la T. La rândul lor, aceste grupe se împart în mai multe tipuri (grupul A are, de exemplu, peste 80 de serotipuri). Există şi alte criterii de clasificare, cum ar fi capacitatea de hemoliză (streptococi beta - care pe mediu de laborator fac hemoliză totală şi care sunt cei mai periculoşi, alfa - produc hemoliză incompletă, sau gama - care nu fac hemoliză). Sunt unii streptococi care pur şi simplu nu pot fi încadraţi în aceste criterii. În trecut, se considera că patologia umană este determinată exclusiv de streptococii de grup A. Studii publicate începând cu anii '70 au constatat însă că şi alte grupe - B, D, C, G, F etc. - pot provoca îmbolnăviri uneori periculoase.

BUNI ŞI RĂI

Streptococii fac parte din flora microbiană obişnuită a organismului. De exemplu, streptococii viridians se găsesc în cavitatea bucală sau streptococii D intestinal, dar dacă pătrund în sân