Discutand cu un amic recentele rezultate ale alegerilor din SUA, acesta mi-a recomandat sa citesc cartea lui Ludwig von Mises, "Teoria banilor si a creditului", scrisa in 1912, aparuta in editie americana in 1953.
Am "studiat" aceasta carte, in facultate, in legatura cu teoriile lui Milton Friedman. Urmand cursuri serale, timpul meu era foarte limitat, intre munca si scoala, asa ca am recurs la uzul valoroaselor "Cliff Notes", un serviciu care publica recenzii si analize condensate ale marilor opere din literaturile lumii, tratate stiintifice etc., unde, in vreo 50 de pagini afli toate datele principale, privind compozitia, eroii, actiunea, ideiile si criticile aduse.
Tin minte ca Milton Friedman acuza ideile lui von Mises ca fiind "simpliste, primitiviste", desi a dat nastere unei mari scoli de gandire economica libertariana, in intreaga lume.
Ludwig von Mises (1881-1973) era un evreu din Austria, un economict de talie mondiala, care a emigrat in Elvetia, de teama nazistilor. De acolo a ajuns in America, in 1940, unde a devenit un profesor de economie la Universitatea din New York.
Era intr-o perioada cand programul presedintelui F.D. Roosevelt, "The New Deal", incepuse sa se cristalizeze cu un anumit succes.
Von Mises a cazut in dizgratie academica publicand o carte ("Human Action") in care sublinia relatia dintre politica monetara si inflatie.
Aici, el condamna interventia guvernului in controlul economiei, pledand pentru intreprinderi si piete libere. In aceasta lucrare, el sustine ca socialismul, preconizat de Roosevelt, e sortit esecului din cauza calculelor economice false.
In "Teoria banilor si a creditului", von Mises a dezvoltat idea primordialitatii consumatorului:
"Numai consumatorul determina ce trebuie produs, la ce nivel de calitate si in ce cantitate. Patro
