Consiliul Investitorilor Străini (CIS) a prezentat un fel de plan de acţiune pentru relansarea economică a României. Are vreo 80 de propuneri-recomandări, din care primele 12 ar putea duce - spune CIS - la o creştere economică de peste 11% până în 2015.
Mărturisesc că am studiat cu înfrigurare documentul cu propunerile sale, măcar şi pentru faptul că este primul de acest gen elaborat de reprezentanţi în România ai capitalului străin. În plus, este prima reacţie oficială a capitalului străin de la declanşarea crizei economice. Personal, am interpretat tăcerea de până acum faţă de politicile economice derulate în România în contextul crizei - care a contrastat izbitor cu criticile şi lamentaţiile extrem de vocale ale reprezentanţilor capitalului autohton - ca o aprobare a acestor politici. Şi la o analiză atentă, capitalul străin nici n-ar fi avut de ce să se plângă, deoarece respectivele politici - atât cele ale Guvernului, cât şi, poate mai ales, cele ale băncii centrale, toate orchestrate de FMI - au avut aproape o jenantă grijă ca nu cumva capitalul străin să plătească ceva - măcar acolo o părticică - din factura crizei în România, deşi a avut o contribuţie masivă la dezarticularea economică internă şi la vulnerabilizarea externă care au majorat excesiv nota de plată.
Înfrigurarea cu care am citit acest document era legată, în fond, de faptul că aveam să cunosc poziţiile, ca să spunem aşa publice, ale capitalului străin despre rolul pe care îl atribuie României în context european, poziţii evident imposibil de evitat sau, chiar dacă se încerca un asemenea lucru, imposibil de disimulat, căci aveau să fie trădate de înseşi măsurile preconizate.
Capitalul străin - de fapt, capitalul vest-european, căci altul nu prea este prezent aici - rezervă, fără echivoc, României un rol aproape exclusiv de periferie bananieră pentru centru. Ştiam a
