O remarcă a guvernatorului Băncii Naţionale, făcută la conferinţa de presă de la BNR, de săptămâna trecută, a trezit reacţii aprinse. În ziare, reviste, la radio şi la televiziuni a urmat un şir de comentarii. Unele calme şi constructive, e drept. Altele însă nervoase, unele mergând până la admonestări severe. Mesajul având, în esenţă, un numitor comun: acela că guvernatorul s-ar fi supărat pe presă şi ar fi pus-o la colţ, "chiar pe coji de nucă, în genunchi", cum mi-a spus un tânăr jurnalist.
Ei bine, guvernatorul BNR nu s-a supărat pe presă. Nici măcar nu le-a făcut jurnaliştilor vreun reproş pentru ce scriu sau spun în mass-media. Şi nici nu şi-a exprimat dezamăgirea faţă de programele televiziunilor sau faţă de conţinutul ziarelor. Remarca guvernatorului, făcută într-adevăr cu un ton mai ridicat, cum nu-i este obiceiul, privea către "deschiderea" mult prea mare prin care îşi fac loc în mass-media şi se adresează publicului, inducând panică, cei care au interes să câştige din preţuri mai ridicate la alimente sau la alte produse.
De fapt, guvernatorul nu s-a supărat. Iar remarca făcută a avut doar în plan secundar o încărcătură emoţională. În planul principal însă, mesajul a fost în exclusivitate analitic, fiind dominat de îngrijorarea că aceste ameninţări adresate populaţiei - prin presă! - de către producători care vin şi fabulează că produsele lor se vor scumpi cu 20, cu 30 sau chiar cu 50 la sută, de regulă nu primesc nicio replică. Şi că nu le spune nimeni că au venit cu aceleaşi poveşti şi acum cinci ani, şi anul trecut, fără să se adeverească vreuna dintre ameninţările lor.
Astfel de bombe au un cost mult prea mare. Iar costul nu-l suportă numai Banca Naţională. Îl suportă întreaga ţară şi, în primul rând, populaţia. Pentru că inflaţia, în România, are şi o componentă emoţională. O componentă alimentată deseori cu ştiri senzaţionale despr
