La Constanţa, politichia locală funcţionează după principiul „Trocul şi porcul". Deşi, la vedere, domnii politicieni fac caz de „prinţipiile" care-i mână în luptă, în realitate dumnealor respectă o singură doctrină - interesul scuză fesul. Se poartă fesul. Combativitatea este mimată, ca şi râsu'-plânsu'. Dacă nimeresc, precum a nimerit orbul Brăila, într-un cadru oficial, opozanţii îşi arată colţii, dar ştiţi care este părerea generală despre câinii care latră... După reprezentaţie, în culise, buldogii lui peşte se tăvălesc la picioarele Puterii. „ Bre, să ne ierţi, poate am exagerat, dar, zău aşa, eram beţi!"
Dacă prezinţi adeverinţă de la Bachus cum că erai turmentat, eşti iertat! Din acest motiv, bodegile constănţene au fost înmatriculate, la Registrul Comerţului, în dreptul rubricii „Piaţa independenţei". Rolul pieţei amintite este cunoscut în istorie. Aici, indiferent de culoarea lor politică, vin marionetele şi se pupă până ajung în faza de herpes. De dragul publicului naiv, sub genericul „Gladiatorul cârpit în fund", sunt organizate, în arenă, lupte pentru politicienii specializaţi în pantomimă. Câştigă cel care ţipă cel mai tare „Hoţiiiiii". Paradoxal, sub aceste auspicii, între combatanţi sunt interzise loviturile sub centură. Cine are astfel de porniri să se răzbune pe electorat! E câte unul care critică administraţia locală, după care „a stat". După un timp, afli că mister „coate goale" şi-a îmbogăţit subit „declaraţia de avere"!
Cunosc un popă care s-a lăsat de două ori de candelă şi de tămâie. Prima oară ca să intre în politică. A doua oară ca să se facă patron de cârciumă. Ca o deformaţie profesională, transformă notele de plată în pomelnice. Pentru că lupta dintre Putere şi Opoziţie este mimată cu mult patos revoluţionar, la Constanţa nu se întâmplă nimic benefic pentru cetăţean. Pedeliştii sunt băgaţi până în gât în alegerile de partid,
