Cartier al reşedinţei de judeţ, Sărăceşti este sărac, aşa cum indică şi denumirea. Traiul la periferia Slatinei nu este întocmai comod dacă locuieşti aici. Nu există asfalt, canalizare sau gaze, iar pe timp de iarnă cartierul este izolat de restul lumii.
Sunt slătineni cu acte-n regulă, însă atunci când ies din curte nu calcă pe pavele, ci se afundă-n noroi până la glezne, nu privesc arteziene şi flori, ci gâştele bălăcindu-se-n băltoaca din drum, folosesc toaleta din spatele casei, iar copiii lor sunt nevoiţi să parcurgă câţiva kilometri pentru a merge la şcoală. Acesta este cartierul Sărăceşti, o altă faţă a Slatinei, unde locuiesc oameni ce visează să depăşească într-o zi condiţiile rudimentare întâlnite tot mai rar prin satele oltene şi să se poată mândri că sunt cetăţeni ai unui municipiu.
Copiii merg pe jos la şcoală, ultima staţie de autobuz fiind în Cireaşov (foto)
„Cari pâinea din oraş, s-o mănânci în vârfu’ dealului”
Ca să ajungi în Sărăceşti, trebuie să urci un deal ce pare să nu se mai sfârşească. „Suntem 30 de case izolate aici. Autobuzul vine doar până în Cireaşov. Aşa că plimbarea până în oraş se face musai pe jos, dacă n-ai maşină bună. Mai greu este pentru cei opt copii care vin istoviţi de la şcoală.”, ne spune Eugen Bălăşoiu.
Eugen Bălăşoiu spune că drumul în centrul oraşului este o plimbare (foto)
„Este foarte greu traiul aici. Nu avem nici măcar un magazin. Aşa că trebuie să cari pâinea din oraş, ca s-o mănânci în vârfu’ dealului. Măcar un autobuz pe zi până aici ar trebui să ne bage”, spune Mariana Crăciun. Soţul său o completează: „Cu 20 de pâini în spate şi alimente nu e tocmai uşor să urci dealul. Când vii cu un taxi, de la ieşirea din Cireaşov până aici se schimbă tariful, cică suntem în exterior, deşi pe buletin scrie tot Slatina. Ai, n-ai, dai peste zece lei la taxi pentru
