Raoul Wallenberg (1912-1947), diplomatul suedez care a salvat cateva zeci de mii de evrei din Ungaria de la moartea in lagarele de exterminare naziste, a fost fiul unui ofiter naval suedez care a murit de cancer, cu putin inainte de nasterea fiului sau.
Raoul a studiat arhitectura la Universitatea din Michigan, in Statele Unite (1931-1935) si a lucrat in diverse companii din Africa de Sud, Olanda, Suedia si Ungaria.
In anul 1938, dictatorul ungur Horthy Miklos, impreuna cu partidul nazist maghiar, "Sagetile Incrucisate", au dezlantuit o prigoana antisemita care a rezultat in deportarea a sute de mii de evrei, la lagarele de exterminare din Auschwitz, Birkenau, Dachau, Majdanek, Sobibor sau Treblinka.
Multe tari, care nu erau in razboi cu Germania, au inceput sa primeasca valuri de refugiati, majoritatea evrei, care au pierdut tot ce avusesera in tarile de bastina, Germania, Austria, Polonia sau Ungaria.
F.D. Roosevelt, presedintele SUA, in 1944, a format, de urgenta, o comisie pentru ajutorarea acelor "refugiati de razboi", American War Refugees Board, cu sedii in Elvetia si Suedia.
Tot in acelasi an, Raoul Wallenberg a fost numit prim-secretar la legatia suedeza din Budapesta, de fostul sau coleg de scoala, acum ambasador in Ungaria, Per Anger.
Wallenberg a invatat maghiara, poloneza si romana, fiind fluent in mai multe alte limbi.
In calitatea lui de prim-secretar al legatiei suedeze din Budapesta, a cumparat sau a inchiriat blocuri intregi de locuinte, pe care le-a declarat imediat drept "teritoriu diplomatic suedez", unde fascistii maghiari sau Gestapoul nu puteau intra.
Aici a gazduit mii de evrei, carora le-a dat pasaport suedez de protectie, (Schutz-Pass) pentru calatoria in Suedia.
Se relateaza, cu multa admiratie, de catre supravietuitorii Holocaustulu
