Fost membru al trupelor speciale, Mircea s-a apucat de rugby destul de târziu, la vârsta de 28 de ani, când alţii se retrag de obicei din activitatea sportivă. A schimbat un teritoriu de război cu altul, în care totul se învârte în jurul mingii, dar care păstrează aceleaşi reguli de „supravieţuire", printre care obligaţia de a-ţi proteja spatele şi colegii.

PROFIL

Născut: 15 martie 1972, Oradea

Studii: Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport din Oradea

Familie: Căsătorit

Deşi nu are sponsori, a reuşit să aducă echipa pe locul trei în Extraliga Ungariei. Vârsta nu l-a împiedicat să facă performanţă, ajungând să joace cu o echipă care a fost de opt ori campioană naţională, de cinci ori consecutiv. „Din cauza lipsei de finanţare, echipa s-a destrămat. Pe scheletul fostei echipe am format eu, în urmă cu şase ani, un nou club de rugby la Oradea”, povesteşte Mircea, care în prezent este atât jucător, cât şi patron al Rugby Club Spartan Oradea. Deşi, de-a lungul anilor, şi-a rupt pe terenul de rugby clavicule, coaste şi glezne, Mircea nu regretă nimic şi merge mai departe, urmându-şi visul de a face un lider din echipa de rugby a Oradei.

Concurează cu cei puternici

„Patru ani am jucat cu noua echipă în România, dar de doi ani concurăm în Ungaria. Am fost invitaţi acolo la un meci de pregătire şi am decis să rămânem în acel sistem competiţional, fiindcă federaţia lor de rugby are o altă mentalitate, este mai deschisă, mai respectuoasă şi te sprijină în tot ceea ce vrei să faci ”, a spus Mircea, dezamăgit de modul în care se petrec lucrurile în sport, în România. Acesta recunoaşte că, la primul sezon la care a participat în Ungaria, în 2008, echipa orădeană nu a avut bani de înscriere, însă federaţia maghiară i-a găsit un sponsor. „În 2009 ne-am clasat pe locul patru în Extraliga Ungariei. Anul acesta ne-am poziţionat pe locul