Aflat la a doua ediţie, festivalul de teatru al deţinuţilor a adunat persoane private de libertate din toată ţara, dornice să-şi arate talentul actoricesc.

Într-un colţ negru al sălii de teatru stă un domn cu joben şi faţa pictată în dungi albe şi negre. Are în jur de 60 de ani şi nu-l deranjează deloc faptul că e flancat din toate părţile de agenţi de pază înalţi, în costume negre, care se străduiesc în zadar să fie discreţi.

"Aţi fost şi anul trecut, nu? Mi-a plăcut cum aţi jucat!", îi mărturiseşte un spectator. Murmură un "mulţumesc" timid. Nu are timp pentru niciun fan. Urmează să intre pe scenă. În acest an prezintă spectacolul.

Se uită concentrat spre scena pe care a început deja episodul de pantomimă al Penitenciarului Jilava, din Bucureşti. Ia o gură de apă, se aşază apoi între doi gardieni de două ori mai înalţi decât el şi, ridicându-se uşor pe vârfuri, îi întreabă, făcând semn spre buză, dacă i s-a luat vopseaua. Cei doi îl asigură că nu, şi se întoarce liniştit la locul lui.

Curiozitatea de a vedea deţinuţi în carne şi oase

"Mi-ar plăcea să vă spun povestea vieţii mele, să mă înţelegeţi, şi, poate, să ne împrietenim. Dar acest lucru nu se poate", îşi spune actorul monologul de început.

"Ştiu de ce aţi venit la teatru. Din curiozitatea de a vedea un deţinut la câţiva metri distanţă." Şi pare convins de asta până în momentul în care e acoperit de aplauze şi coboară de pe scenă. În acel moment, nu mai e Virgil Marincaş, deţinut la Penitenciarul din Baia Mare, condamnat la patru ani de închisoare pentru furt.

Îşi savurează momentul de glorie, în care este actor pe scena Teatrului Nottara, unde a dat startul Festivalului Naţional de Teatru al Deţinuţilor EXIT (9-10 noiembrie), singurul de acest gen din ţară.

În costum negru şi cu o oarecare tristeţe pe faţă, Ion Alexa