Poate niciodata versurile poetului n-au spus mai mult adevar decat azi. Muntii nostri inca mai poarta aur, statul nu stie de unde sa-l apuce si nu-l insfaca, decat chilipirgiii roind, ca la stup.

El Dorado de langa Orastie

De altfel, putina lume stie ca pamantul tarii il rascolesc febril cautatorii de comori, pe care prea putini oameni ai legii ii intreaba de sanatate. De altfel, nimeni nu stie cat aur a fost scos din pamant si cat a mai ramas acolo.

Presa a relatat ca, numai in ultimul deceniu, ar fi fost dezgropate din muntii Orastiei zeci de mii de monede din aur pur, aproape toate extrase clandestin de braconeri, transportate peste granita si vandute in straintate.

Este greu sa identifici pesoanele care s-au implicat in aceasta prospera afacere clandestina, dar existenta ei se confirma pe de o parte in scaderea brusca a pretului monedelor dacice pe piata externa (semn al cresterii ofertei), iar pe de alta parte prin imbogatirea subita a unor localnici, incapabili sa explice sursa extraordinarei lor bunastari.

Nu e de neglijat nici amanuntul ca multi din ei au luat calea strainatatii, iar acolo li s-a pierdut urma.

Saracul cinstit a ramas tot sarac

Fireste, au existat si exceptii. In anii trecuti, un taran sarac, din Luncani, a predat autoritatilor o caldare plina cu monede de aur, dezgropata in gradina sa.

Barbatul a cerut autoritatilor contravaloarea in bani. Asa cum se intampla la noi, autoritatile au avut "alte prioritati", oferindu-i o recompensa partiala, ceea ce a avut, ca efect, descurajarea altor initiative de acest fel.

Cautatorii de comori misuna in continuare prin zona, dar, de atunci, nu s-a prea oferit nimeni sa predea aur autoritatilor, desi legea obliga la aceasta.

Informatii publicate in presa pretind ca zona este bantuita de vreo