9 noiembrie 2010. Mare adunare în Parlament. Preşedintele se adresează puterii pentru că opoziţia a decis să nu "semneze" moratoriul. Eufemistic, presa relatează că, în discurs, Băsescu a "aruncat săgeţi". Publicul a aplaudat frenetic. Evident, acest public este format din simpatizanţii PDL. Seara, la talkshow-urile televiziunilor de ştiri, politicieni şi analişti deopotrivă deplâng denaturarea valorilor democraţie.

10 noiembrie 2010. Atmosfera din Parlament se transformă într-un spectacol grotesc. Latina ginta e regina!

Totul a devenit deşertăciune. Realitatea politică, manifestările aleşilor şi reacţiile politrucilor sunt, după cum se vede, mult mai interesante şi mai pline de sens până la urmă decât încercările de analiză.

La începutul secolului XX, odată cu incertitudinea Heisenberg şi relativitatea lui Einstein, lumea ştiinţei accepta că ideea de haos este conţinută în profunzimea fenomenelor lumii reale. Ulterior, cele două războaie mondiale au marcat profund fenomenele sociale şi politice ale lumii şi au dat încă o dată imaginea imoralităţii cuprinse în faptele şi atitudinile oamenilor.

Relativ de curând, matematicienii au făcut mari progrese în studierea teoriei haosului, iar sociologii şi politologii par a urma acelaşi drum când vorbesc despre scenarii, control sau manipularea publicului.

Şi totuşi, este oare posibilă şi o altă atitudine decât cea a Ecleziastului - anume că totul este deşertăciune? Ce plată amână preşedintele propunând "pace" opoziţiei??? O fi vrut să spună "armistiţiu"? Că altfel ajungem la moratoriu. Dar... a sărit direct la concluzii.

După mine, mesajul preşedintelui Traian Băsescu a fost clar pentru cei de la PDL: renunţaţi să mai acoperiţi şi legitimaţi o fraudă comisă în Parlament, renunţaţi să mai oferiţi maşini, birouri şi funcţii doar pentru că unii au trădat, discuta