Când părinţii etichetează, fac comparaţii şi nu îi lasă pe copii să negocieze între ei, apar rivalităţi care îi pot învrăjbi pe viaţă.
Sursele rivalităţii dintre fraţi sunt cel mai adesea părinţii. Dacă ei nu se înţeleg, nici copiii nu se vor împăca bine. „Atunci când în relaţia de cuplu există constrângeri, copiii vor deveni produsul lor. Pe de altă parte, dacă fraţii cresc într-un climat de iubire şi afecţiune, le va fi mult mai uşor să se susţină între ei", spune psihologul Matei Georgescu, conferenţiar la Facultatea de Psihologie „Spiru Haret" din Bucureşti.
Nu luaţi rolul judecătorului
Conflictele cele mai puternice apar în familiile cu doi copii care se nasc la diferenţe mai mari de cinci ani. În casele în care cresc mai mult de 3-5 copii, concurenţa se estompează. Pentru a porni cu dreptul în educaţia copiilor, părinţii ar trebuie să se străduiască să rămână echidistanţi şi să nu ia partea unuia sau altuia dintre copii. „Când copiii sunt mici, părinţii să nu ia rolul judecătorului, ci să îi lase să îşi rezolve singuri problemele şi să negocieze. De cele mai multe ori ambii copii au dreptate dintr-o perspectivă personală şi părintelui îi este dificil să rămână obiectiv", susţine psihologul Gyorgy Gaspar de la Centrul de Educaţie Emoţională din Bucureşti. Mai târziu, atitudinea corectă este ca fiecare să fie încurajat în funcţie de personalitatea şi calităţile pe care le are.
Cel fragil, mai protejat
Greşelile în educaţie pornesc adesea de la idealurile pe care părinţii le proiectează asupra copiilor. „Dacă sunt crescuţi cu ideea că unul este «frumosul», celălalt «deşteptul», copiii îşi vor asuma rolurile, le vor reproduce şi vor acţiona în consecinţă. Contează foarte mult cum este semnificat la naştere copilul în imaginarul părintelui", spune psihologul Matei Georgescu.
Dificultăţi mai apar şi atunci când unul dintre copii are
