Se întâmplă uneori în lumea auto ca un model să fie atât de bine gândit de la început, încât chiar şi atunci când ajunge la vârsta facelift-ului producătorul să nu aibă ce mari îmbunătăţiri să-i aducă.

Şi în cazul Hyundai i30, o maşină din clasa compactă cu succes la public în România, faceliftul a adus doar modificări minore la designul părţii frontale, al pragurilor laterale şi al spoilerului spate, iar motorizările sunt acum integral Euro5. Am vrut să ştiu dacă i30 îşi împlineşte cum se cuvine datoria de familistă şi am luat-o la un test de 640 de kilometri până la Sibiu şi înapoi, într-un frumos weekend de toamnă însorită. Prilej pentru a mă familiariza cu maşina în aproape toate condiţiile de trafic şi a-mi aminti încă o dată cât de departe au ajuns sud-coreenii în privinţa fabricării de automobile.

Interior ieftin, atmosferă plăcută

Unul dintre lucrurile care ar fi trebuit îmbunătăţite era plasticul volanului, care în echiparea Comfort rămâne, din păcate, slab calitativ şi deranjant în utilizare. Un altul era insonorizarea, pentru că în varianta originală aveam zgomot cât cuprinde la viteze mari. Din fericire, aici inginerii şi-au făcut datoria, iar călătoria la viteze mari se desfăşoară în relativă linişte, ba, mai mult, sistemul audio foarte bun profită şi el la maximum. Acest element se adaugă confortului oferit de scaunele bine profilate şi plasticului de bună calitate de pe bord, rezultând o atmosferă relaxantă, cu mult peste preţul maşinii. E drept, atât tapiţeria, cât şi plasticele de pe uşi îţi amintesc că vorbim de o maşină ieftină, dar fără ca acest lucru să devină deranjant. Portbagajul de 340 de litri e cam mic, dar spaţiile de stocare din uşi şi consola centrală sunt suficiente.

Tren de rulare bun, motor nu prea

Hyundai i30 are una dintre cele mai plăcute platforme tehnice din segment, suspensia spate mu