E frig. Altora le-a fost şi continuă să le fie mai frig decât nouă. Dar s-au adaptat. Nu vreau şi nici nu ştiu să povestesc despre supravieţuirea în condiţii arctice. Am să vă propun ceva mult mai simplu şi mai domestic. Să vorbim despre mâncarea specifică unei ţări unde frigul a fost întotdeauna la el acasă.
Despre hrana de supravieţuire, transformată în hrană de plăcere, în Finlanda.
Finlandezii au, n-au bani, îşi fac câte o casă de vacanţă. Neapărat pe malul unui lac. Au de unde alege. Şi pe lângă saună şi drumeţii în pădure, la casa de vacanţă gătesc cele mai bune mâncăruri din lume. Toate cu ingrediente naturale, culese, pescuite sau vânate din împrejurimi.
Mâncarea finlandeză reprezintă raiul celor împătimiţi după carne, peşte şi ciuperci. De la banalul pui, porc sau păstrav până la exoticul ren sau somonul înaltei societăţi, variaţiuni pe aceste teme sunt prezente nu pe masa de sărbătoare, ci în meniul de zi cu zi al finlandezilor. Situarea ţării în nordul Europei, cu o mare parte din teritoriu dincolo de Cercul Polar, a influenţat modul în care se hrănesc finlandezii. Alimentele sunt hrănitoare, ţin de foame şi apără împotriva frigului şi a răcelii. Multă făină din toate felurile de grâne, cartofi şi napi, toate familiile de ciuperci, dar şi fructe de pădure culese direct de sub zăpadă întregesc şi dau savoare avalanşei de cărnuri. Însă nu contează ingredientele, ci felul în care acestea sunt gătite.
Să luăm carnea de ren. Finlandezii nu mănâncă ciozvârte întregi din animalele preferate ale lui Moş Crăciun fripte pe grătar. Nici vorbă. Pregătirea cărnii de ren se face cu dichis. Asemănătoare cu cea de vită, carnea de ren este tăiată felii subţiri, trasă în ulei cu ceapă şi sare până se înmoaie şi lasă un sos delicios. După care se serveşte cu un piure de cartofi, bine asezonat cu unt şi dulceaţă de merişoare. Îţi ling
