În pofida scepticismului manifestat de unii acum cinci ani, Festivalul de muzică de cameră SoNoRo a crescut şi s-a dezvoltat, ajungând acum la două săptămâni de evenimente ce depăşesc graniţa destinaţiei iniţiale - muzica de cameră. Acum, SoNoRo înseamnă şi film şi expoziţii şi bal mascat, dar şi... ciocolată. Cum de a fost posibil aşa ceva aflăm de la directorul artistic al festivalului, violistul Răzvan Popovici.
Ce înseamnă şi de unde vine denumirea SoNoRo? Cum a pornit acest festival?
Răzvan Popovici: SoNoRo înseamnă muzică. Întotdeauna când creezi o iniţiativă în contextul acesta modern, cred că este important să aibă un titlu bun atât pe plan local, cât şi pe plan internaţional. Aceasta a fost ideea la început. Iar în faza incipientă, de creare a festivalului, am căutat tot felul de nume, aveam mai multe variante, dar cea mai bună, cea mai sonoră, nu îmi venise încă în minte. Şi am avut o idee, la trei dimineaţa, să mă uit pe un site cu parfumuri.
De la parfumuri am ajuns la muzica de cameră. Dădusem peste un parfum franţuzesc, Sonoré, şi atunci mi-a venit ideea numelui festivalului, SoNoRo. Evident, de la crearea numelui şi până la cinci ani de existenţă este vorba de cinci ani de muzică. În principiu, muzică de cameră. Am reuşit ceva deosebit, mai precis, imposibil, pentru că muzica de cameră e un fel de Cenuşăreasă a vieţii muzicale româneşti, îndrăznesc să spun. Evident, concerte cu tam-tam, cu orchestră, cu solişti, operă, întotdeauna pică bine, dar muzica de cameră este o chestie mai subtilă. Însă, cântată într-un anumit mod, este la fel de captivantă.
Ce înseamnă cântată într-un anumit fel?
R.P.: Când spuneam de cântat mă refeream la un mod pasionant, captivant, foarte plin de viaţă şi cu o dedicaţie de sută la sută.
Ce înseamnă asta? Este un pic greu de descris. Trebuie mers la concerte. Înseamnă că se cântă pe
