Concertul de la Teatrul Naţional de Operetă „Ion Dacian“, susţinut de Laurie Anderson pe 11 noiembrie, este, fără îndoială, un eveniment notabil. Singura problemă posibilă este încadrarea prestaţiei în categoria artistică potrivită. La prima vedere, avem un concert şi o sală destinată muzicii, dar lucrurile nu sînt atît de simple. Artista este cunoscută publicului larg în special prin albumul Big Science şi spectacolul de mari proporţii, aflat la baza sa, United States I-IV, a cărui compoziţie fusese începută în 1979 şi care avea să fie prezentat în 1983 la Brooklin Academy of Music, New York. Acest show de peste şapte ore (!) este gîndit ca operă în patru părţi: „Transportation“, „Politics“, „Money“, „Love“ şi include diverse forme artistice adiacente, cum ar fi proiecţii de imagini şi filme (peste 1200), spectacol de lumini, efecte speciale, momente de recitare. Gesturile şi atitudinea fac parte din ideea spectacolului. United States nu reprezintă însă nici începutul, nici sfîrşitul capitolului. Născută în 1947, la Chicago, Laurie Anderson s-a afirmat încă de la sfîrşitul anilor ’60 pe scena prolifică a New Yorkului. Genul artistic abordat este dificil de clasificat. Avem de-a face, aşa cum anticipam anterior, cu un spectacol total de sunet, imagine şi mişcare, reunite sub egida complementarului. Asocierea într-o sumă de evenimente cu coregraful Trisha Brow sau cu artişti vizuali precum Gordon Matta-Clark şi Robert Rauschenberg demonstrează natura creaţiei sale. Allan Kozinn scria, într-un recent număr din New York Times (din 22 septembrie 2010), că „arta practicată de Laurie Anderson a fost întotdeauna mai degrabă teatrală decît muzicală“. Şi totuşi, nu teatrul este domeniul în care se exprimă profesional. Considerată unul dintre cei mai importanţi artişti multimedia ai timpurilor noastre, Laurie Anderson a studiat muzică (vioară), istoria artei şi sculptură